Căi de circulație în castru…
Dispunerea diferitelor clădiri în castrele legionare este destul de standardizată, dar nu este identică. O rețea de drumuri a fost stabilită în interiorul castrului de la Potaissa chiar din momentul trasării sale pe teren, via principalis și via praetoria având un rol deosebit în organizarea spațiului întregului castru. Via sagularis era drumul care înconjura castrul la baza aggerului. Drumul din spatele clădirii comandamentului pănă la porta decumana se numea via decumana și asigura accesul în castru prin această poartă de pe latura de vest.
Via principalis unește porțile de pe laturile de nord și sud ale castrului, străbătând fortificația de-a latul, în cazul Potaissei aceasta având o lățime de 10,30 m. Via praetoria, construită din tuf vulcanic și având o lățime de 9,30 m, conducea de la poarta estică (via praetoria) – poarta cea mai însemnată, de onoare – spre edificiul comandamentului. Din via decumana s-a cercetat doar capătul ce ieșea prin porta decumana. Traversând platoul de la vest de castru via decumana se întâlnea cu drumul imperial la o distanță de 2,5 km, în marginea satului Copăceni.
O caracteristică a drumurilor principale din castru pare a fi construcția lor modestă, fără lespezi de piatră, numai din straturi de tuf vulcanic și pietriș; de asemenea, nu toate sunt prevăzute cu rigole. În castru exista o rețea mult mai densă de drumuri secundare. Spre exemplu, asemenea drumuri înconjurau clădirea comandamentului. De asemenea, în cadrul grupurilor de două barăci situate față în față, exista un drum lat de circa 4 m, care străbătea intervalul dintre ele.
Surse bibliografice: M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica și castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.
